Cercetătorii au constatat că atunci când oamenii întâlnesc comportamente pe care nu le înţeleg, ei încep să-i caracterizeze pe ceilaţi drept “anormali”, “ciudaţi” sau “grosolani”. În condiţiile actuale de globalizare, comunicarea interculturală a devenit aproape inevitabilă. De aceea, credem că este util să vorbim despre diferenţele culturale şi despre avantajele pe care le poate aduce conştientizarea şi înţelegerea diversităţii culturale.
Un concept pe care nu îl putem ocoli în demersul nostru este specificitatea culturală. Din punctul de vedere al profesorului universitar Dumitru Zaiţ, specialist în management intercultural: „Specificitatea culturală poate fi recunoscută prin elemente de natură comportamentală, atitudinală sau ca poziţie faţă de acţiune şi nu numai prin raportare mai mult sau mai puţin generică la un anumit sistem de norme şi valori culturale. Individul aparţinând de un grup sau de o entitate culturală (ţară, regiune, etnie, religie etc.) este dominat de anumite precepte, cutume sau tradiţii, dar şi de acumulări moştenite sau căpătate în timp prin simpla lui aparteneţă la respectiva comunitate.” (revista Management Intercultural, anul IX, nr. 17/2008, p.47)
Specificităţile culturale, adeseori, constituie bariere în comunicare şi dau naştere la diverse gafe şi neînţelegeri. Conştientizarea acestor specificităţi este un prim pas către o comunicare eficientă şi crearea unei atmosfere pozitive într-un grup format din membri proveniţi din culturi diferite. Întelegerea diferenţelor culturale este deosebit de utilă şi pentru punerea la îndoială a propriilor ipoteze despre cum ar trebui făcute lucrurile “corect” şi utilizarea acestor diferenţe ca pe o oportunitate de a învăţa noi abordări pentru rezolvarea problemelor.
De aceea, comunicarea interculturală este importantă nu numai pentru cultivarea toleranţei în rândul cetăţenilor globali şi o convieţuire paşnică, ci şi pentru progresul general al omenirii, izvorât din valorificarea diversităţii culturale şi obţinerea efectelor de sinergie.
În continuare sunt prezentate trei studii de caz care ilustrează importanţa diferenţelor culturale în procesul comunicării.
Studiu de caz: Pălăria încornorată
În timpul unui training internaţional din Singapore, povestind despre metoda de gândire creativă, numită "şase pălării gânditoare", un trainer de origine rusă a aflat de la participanţii chinezi că în ţara lor "pălăria verde" este echivalentul "coarnelor" la ruşi şi simbolizează că soţia te înşală.
După metoda “şase pălării gânditoare”, persoana care îşi pune pălăria verde trebuie să se gândească la posibilităţi de creştere. Unui chinez, care îşi va pune o asemenea pălărie în cap (“coarne”), îi va fi greu să se concentreze pe oportunităţi de creştere. De aceea, cel mai bine este ca metodele să fie adaptate culturilor locale. În cazul de faţă, schimbarea culorii pălăriei ar putea fi o soluţie.
În acelaşi timp, într-o sală vecină un trainer american livra un training axat pe aceeaşi metodă unui public format în mare parte din chinezi. Americanul nu ştia ce conotaţie are “pălăria verde” în cultura chineză.
Trainerul rus care tocmai aflase că “pălăria verde” echivalează cu “coarnele” din cultura lui, s-a dus curios să vadă dacă eficienţa trainingului are de suferit din cauza lipsei de adaptare la cultura locală. Acesta a observat că eficienţa s-a redus în mod semnificativ, cu toate că distracţia şi veselia s-au simţit ca la ele acasă.
Studiu de caz: Asiaticii şi publicitatea americană
Fiind foarte semtimentali, americanii folosesc adesea tehnicile marketingului emoţional în reclame. Utilizarea unor imagini cu persoane care se îmbrăţişează şi se sărută emoţionant dau rezultate bune în America.
Atunci când unele companii americane au început să ruleze spoturile lor de publicitate în Asia, fără adaptare la cultura locală, ei au adus chiar nedumerire pe chipurile cumpărătorilor mai pragmatici din Asia: "De ce se tot îmbrăţişează? "Ce vor să spună cu asta? "Mai bine ar spune ce vând şi cât costă”. Dându-şi seama de eroare, firmele americane au luat în considerare diferenţele culturale şi au schimbat spoturile publicitare. Drept urmare, vânzările lor au crescut şi imaginea companiei în rândul populaţiei locale s-a îmbunătăţit.
Studiu de caz: Ruşii şi poezia
Dmitri Gudkov, profesor de “Istoria literaturii ruse şi comunicarea interculturală” la Universitatea din Moscova, descrie o serie de situaţii care au avut loc în sala de curs. Una din situaţii se referă la modul în care studenţii mongoli au perceput opera "Oda lui Igor". Ei şi-au exprimat surprinderea faţă de faptul că opera dată se află printre cele clasice şi are o valoare artistică ridicată. Ei au explicat că obiectul de reprezentare artistică nu poate fi o înfrângere ruşinoasă, care demonstrează stupiditatea comandantului, care pe deasupra a ajuns şi captiv. Poezia ar trebui să vorbească despre victorii mari şi să elogieze eroii veritabili. Studenţii mongoli au explicat că în cultura lor acest episod nu intră în sfera subiectelor potrivite pentru poezie.
Bibliografie:
1. Center for Entrepreneurial Creativity & Systemic Innovation [http://www.cecsi.ru/coach/cultural_differences.html#6hats];
2. Elitarium – Centru învăţământ la distanţă (Sankt-Petersburg), Diferenţe culturale şi metode de adaptare: [http://www.elitarium.ru/2008/08/04/mezhkulturnye_razlichija.html];
3. Prutianu, Ştefan, Tratat de comunicare şi negociere în afaceri, Ed. Polirom, Iaşi, 2008;
4. Prutianu, Ştefan, Antrenamentul abilităţilor de comunicare, Ed. Polirom, Iaşi, 2004;
5. Râşcanu, Ruxandra, Negocierea şi diferenţe culturale, [http://ebooks.unibuc.ro/psihologie/rascanu/6-2.htm];
6. Stoica, Cristina Maria, Comunicarea şi negocierea în afaceri internaţionale, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2007;
7. Zaiţ, Dumitru Efecte ale specificităţii culturale. Soluţii de adaptare, revista Management Intercultural, anul IX, nr. 17/2008.
